N-am invatat tot ce poate sa faca telefonul meu asa ca va dau doar informatia (fara link) si faceti voi restul (cautati): Bayerische Staatsoper Munchen transmite “I Capuleti e i Montecchi” live pe Internet (cu Anna Netrebko). Sambata 19 mai.

Tocmai s-a terminat spectacolol studentilor de la Academia de Muzica din Bucuresti. Foarte frumos a fost! BRAVO!
Sa ajung la un calculator si povestesc tot

Radu Ion (Leporello, stanga) & Jean Kristof Bouton (Don Giovanni,  dreapta)

“What you see is what you get” ar fi un dicton destul de bun pentru inceputul acestui text. Total in asteptari  “Don Giovanni” (opera) incepe cu doi baieti frumosi, inalti si bine facuti (foarte bine) si cu Don Giovanni (il dissoluto) …fara camasa (ani de mers la sala, cred).

Sa fac prezentarile pe scurt ca sa trecem apoi la ale noastre: ONB a gazduit sambata spectacolul “Don Giovanni”, coproductie cu Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti si Universitatea Nationala de Arte.

Studenti sau masteranzi, au inceput spectacolul cu multa siguranta si au demarat actiunea fara ezitari – un semn sanatos de profesionalism. Sau ca au repetat mult (asa cum am auzit vorbindu-se la pauza).

Intr-un decor minimalist si fara prea multe elemente ajutatoare povestea a ramas pe umerii protagonistilor: se vede ca s-au luat in serios, ca se cunosteau probabil de la scoala pentru ca au interactionat cu mare naturalete din momentul in care s-a ridicat cortina. Desi in parte interpretata in cheie moderna, stilistica costumelor a fost una de epoca (vezi camasa lui Don Giovanni, barocul pantofilor etc). La polul opus toate gesturile generate de interactiunile dintre personaje au fost cat se poate de contemporane, vin manusa unor artisti care au sub 30 de ani – joc de glezne la Leporello, poseta accesoriu cu care Donna Elvira mai altoieste pe unul, pe altul. Au jucat foarte bine toti dar Leporello (Radu Ion) a fost de un haz nebun. Am o oarecare nedumerire in ceea ce-l priveste de Don Ottavio (Ionut Hotea) : in agitatia generala in care toata lumea are de-a face cu toata lumea, personajul lui e mai degraba un satelit care nu stie exact nici macar in jurul cui graviteaza. Iar costumul i-a dat un aer de-a dreptul ridicol. DAR,si-a luat revansa! Asa ajungem si la …muzica!

In programul de sala am fost anuntati doar la ce ora se termina spectacolul, nimic care sa ne pregateasca pentru faptul ca s-au scos unele arii. Au cazut la datorie  si “Mi tradi…” si “Dalla sua pace”. E drept ca fiecare a avut momentul lui de glorie, ariile sunt si asa foarte solicitante. Sa reluam de la Ionut Hotea, ca acolo am ramas: “Il mio tesoro” – grea misie dar frumoasa interpretare! Eleganta si cursiva, mi se pare o reusita a acestui spectacol si nu cred ca exagerez: am vazut atatia Don Ottavio pe scene importante care au dificultate in a oferi o interpretare satisfacatoare. O usoara rigiditate la un moment dat e o chestiune care se corecteaza odata cu acumularea de experienta. Daca vreti sa va faceti o parere despre vocea lui Ionut Hotea, accesati canalul lui YouTube, e o vizita extrem de placuta!

Prea putin a avut de cantat Daniel Pascariu in Masetto, dar ce timbru frumos. Partenera lui, Madalina Barbu mi s-a parut ca a cantat cu claritate si usurinta pe Zerlina, o voce limpede si o buna actrita.

In registrul mai serios, Stanca Manoleanu in Donna Anna mi-a placut in mod deosebit, mai ales in prima parte si in duet cu Don Ottavio. “Or sai…” nu mi se pare o sarcina grea pentru vocea ei doar poate pentru lipsa de experianta si …antrenament. Cantata frumos si cu nerv in mare parte, a pierdut din intensitate spre sfarsit cand a intervenit o oarecare oboseala.

Cealalta Donna, Elvira interpretata de Florina Ilie a fost preferata publicului daca e sa judec dupa aplauzele extrem de entuziaste.

Cu baritonii am inceput, cu ei inchei. Radu Ion in Leporello e in mod evident “pachetul complet”  : voce frumoasa, naturalete in joc si constanta. E “vinovat” pentru cele mai amuzante si animate momente din spectacol.

Jean Kristof Bouton nu se gandea probabil ca va avea ocazia sa cante “Don Giovanni” atat de devreme. Mai mult de cat orice am apreciat ca vocea frumoasa are si personalitate. Canadianul este o aparitie, sa nu fim ipocriti, asta conteaza enorm in ziua de azi. Dar sta bine si la celelalte capitole si spun sincer ca pe drum spre casa ma gandeam cum ar putea sa interpreteze acest rol peste cativa ani cand va fi acumulat experianta si versatilitate. Eu cred este inzestrat suficient asa ca astept cu rabdare si mare interes J

“Don Giovanni” s-a intamplat in fata unei sali pline ochi. Am observat publicul, am fost atenta la toate comentariile care s-au facut in pauza si la sfarsit. Un sentiment aproape unanim de simpatie pentru entuziasmul si aerul proaspat al acestui spectacol care a fost, pe langa o seara extrem de agreabila, o promisiune, o perspectiva pentru noi cei care venim sa ascultam muzica de calitate. Ca acesti tineri se vor consacra si ne vor oferi spectacole frumoase. Aici sau in alte teatre. Nu stiu daca ei au simtit dar energia din sala a fost foarte buna. Multumim!

Rugaminte: mi-ar face mare placere sa pot publica fotografii cu artistii care au cantat in acest spectacol. Daca vreunul dintre fotografii acreditati mi-ar trimite & permite publicarea unor fotografii (cu watermark) as fi incantata sa le prezint pentru toti cei care nu au putut veni la spectacol. Cred ca acest eveniment merita sa fie promovat. Puteti lasa un comentariu cu o adresa de email la care sa va contactez. Multumesc.