Barbierul, faza pe capitala

Serban Vasile

“Barbierul din Sevilia”, ONB, 29 noiembrie 2012

Vi s-a intamplat vreodata sa vreti sa va placa ceva foarte tare, sa insistati ca trebuie sa va placa pentru ca asa era planul? Sa va enerveze ca pana la urma nu v-a placut?

Uite asa s-au petrecut lucrurile pentru mine joia trecuta. Da, azi e marti, am mai lasat la sedimentat desi nu era niciun dubiu ca lucrurile or sa ramana (din nou, pentru mine) exact asa cum erau atunci cand am plecat acasa, dupa a doua pauza. Mon entourage a propus sa parasim incinta la prima pauza dar am insistat sa mai stam. Pai, de ce?

Mie mi-au stricat placerea inca de la inceput – as numara pe degete situatiile in care m-am lansat in aprecieri despre prestatia orchestrei insa in seara cu pricina uvertura a fost de-a valma, acele crescendo-uri care ne fac inima sa bata cu putere, pregatindu-ne pentru sarbatoarea muzicala ce se va desfasura pentru urechile noastre – au fost niste precipitari de sunete din toate partile, nu parea ca toata lumea trage in aceeasi directie…unele solo-uri din zona suflatorilor au luat-o pe o traiectorie usor (mai mult) pe langa…Si cat imi place acesta uvertura!

Sa fie spus de la bun inceput ca entuziasmul pe care il am pentru vocea lui Ionut Hotea (exprimat in dese ocazii) si curiozitatea vizavi de noua lui intreprindere operatica, direct in nucleul dur al coloraturii rossiniene au fost motivele pentru care am venit la acest spectacol. E adevarat ca e tanar, ca va mai face experienta si ca joi a fost la (doar) al doilea spectacol cu Almaviva. Dar, oricat m-am straduit, eu n-am auzit coloratura, n-am depistat agilitatile cu care trebuie sa fie vocea inzestrata natural: antrenamentul si experienta cu greu le pot suplini. Am mai vazut tenori foarte tineri debutand in acest rol, tradand emotii evidente care au sabotat  siguranta redarii dar agilitatea si coloratura erau acolo…O voce asa de frumoasa ca a lui Ionut Hotea poate aborda acest rol, poate (si a facut-o) incanta pe multi dar urechea mea antrenata in ore si ore de auditii si spectacole live (la “Barbierul” ma refer) vrea sa auda o voce natural inzestrata si pregatita tehnic sa cante acest rol. Raman in admiratia glasului in toate celelalte roluri in care l-am auzit dar cu nedumerirea legata de aceasta ultima alegere.

Un motiv pentru care am mai ramas inca un act, desi ma chinuia o migrena de zile mari, a fost ca am tinut s-o ascult si pe Antonela Barnat in Rosina: ce voce frumoasa, ce timbru aparte! Inteleg ca a fost racita, mi s-a parut ca a compensat cu tehnica buna pentru a egaliza anumite pasaje de coloratura care ar fi avut nevoie de o curgere mai…fluida. O banuiesc de un  “Carmen” pe viitor, este primul lucru pe care mi l-a sugerat timbrul ei. In niciun caz o voce comuna.

Si o chimie buna cu Figaro interpretat de Serban Vasile, posesor de voce frumoasa si evident simt al umorului. Putin cazut in capcana supra caricaturizarii personajului, are totusi carisma si destul timp de acum inainte pentru a lucra la reglajul fin al interpretarii vocale si actoricesti.

Joi dupa amiaza, inainte sa plec spre opera, am ascultat un interviu pe care Antonela Barnat l-a acordat TVR Cultural (cand mai exista!) si am retinut acest citat: “la oameni imi place sinceritatea”. Sper si eu, din tot sufletul, ca toti artistii apreciaza sinceritatea cu care spectatorii lor isi exprima opiniile.

Pana la un nou “Barbier”! Cine stie unde, cine stie cand…

Antonela Barnat, Serban Vasile

Ionut Hotea

Antonela Barnat

Serban Vasile, Ionut Hotea

Tags: , , , , , , ,

6 Responses to “Barbierul, faza pe capitala”

  1. Despre Opera spune:

    Mie mi-a plăcut Hotea și am scris acest lucru. Și celelalte.

    http://despreopera.wordpress.com/2012/11/30/ce-surpriza/

  2. [...] altă cronică a aceluiași spectacol se găsește și pe blogul Opera Online: Bărbierul, faza pe capitală Share this:TwitterFacebookLike this:Like2 bloggers like this. This entry was posted in Cronica, [...]

  3. den spune:

    Eu de cand l-am vazut si ascultat pe Bogdan MIHAI in Barbierul, nu mai suport alt Almaviva. Daca nu e Bogdan MIHAI mai bine stau acasa.

  4. lucian spune:

    Viata are mai mult farmec daca te bucuri de lucrurile mici. Eu iubesc opera si mi-am dat seama dupa multi ani ca nu imi face bine sa compar ce vad pe scena cu CD-urile de acasa sau spectacolele din memorie.
    Pentru mine spectacolul asta a fost FABULOS. M-am simtit minunat, am trait muzica, am murmurat ariile, am aplaudat, am strigat, am ragusit. Ce poti sa vrei mai mult?
    Intotdeauna un spectacol live se intampla pentru noi si e mult peste cea mai buna inregistrare sau amintire din trecut.
    A… si inca ceva, un spectacol are mai mult farmec daca te duci pentru emotia pe care o traiesti si nu pentru a examina tehnica solistilor. Opera se foloseste de tehnica pentru a transmite emotii nu de muzica pentru a-si prezenta tehica vocala. Eu emotii am avut destule. Pentru mine a fost minunat.

  5. OperaOnline spune:

    @Lucian: cine are emotii e castigat, asta e sigur :-)
    La cat mai multe!

  6. Marc spune:

    Fericiti cei care …. se multumesc cu putin. Eu unul nu o fac decat rareori, altfel consider ca as cobora prea mult stacheta si nu as mai putea cere valoare. Subscriu celor scrise de autoarea articolului. Nu a fost o surpriza din nici un punct de vedere. Doar la un singur capitol as aduce un amendament – e minunat sa ai virtuozitate de la mama-natura, dar daca nu o ai se poate invata. Insa cere mult exercitiu si multe ore de pregatire, ceea ce tanarul debutant nu prea parea sa aiba. Intr-adevar, o voce frumoasa, dar un cant dezordonat si emotie putina, chiar absenta. Sunt de acord ca mergem la spectacol pentru a trai o anume emotie, dar ea nu are cum sa fie generata cu o tehnica deficitara, cu o executie precara a partiturii [si aici ma refer la tot ansamblul]. Si de ce nu m-as raporta la inregistrari si spectacole trecute? Opera nu s-a inventat acum 5 minute, ieri sau anul trecut. Intotdeauna apreciem prin comparatii si termeni de referinta si nu e nici un rau in asta. Decat doar daca vrem sa ne orbim si sa refuzam sa vedem pacatele (zii defectele) celor de azi si de aici raportat la cei de ieri si de prin alte parti. La fel ca si auutoarea articolului, am o ureche antrenata de nenumarate ore de auditii si care cam stie sa faca diferenta intre produsul autentic si o facatura.