Posts Tagged ‘emanuela pascu’

O, boje moi!

duminică, februarie 9th, 2014

Nu stiu ce faceti voi in pauzele spectacolelor dar eu circul intens, vorbesc, intreb. Iau pulsul. Mi se par foarte triste serile in care foaierul este amortit de plictiseala pe care n-o mai coloreaza decat cate o sesiune foto ad-hoc cu subiecti care-s veniti pentru prima data la opera.

Dar ma incanta si serile, ca cea de ieri, in care se discuta cu insufletire despre spectacol. Sigur, se fac tot felul de observatii, unele chiar din zona tehnica cum ca s-a mai gresit pe ici pe colo dar in marea economie a spectacolului cele bune atarna greu si raman la pastrare in memoria afectiva.

Ma bucur sa fiu la unison cu operaticii din dotare, inca de la primul schimb de pareri, cum ca orchestra a sunat chiar foarte bine.

Acum ca ne-am lamurit cu acest aspect sa spun, pe repede inainte, ca am fost cu adevarat captata de spectacol care a mers bine si legat, mi-a produs multa emotie si m-a obligat sa ma intind pe balustrada ca o forta invizibila care te trage spre scena pentru ca te contectezi cu ce se intampla acolo. Adio tinuta mea de momente solemne (spatele drept etc.).

Pe Florin Estefan (Oneghin) nu l-am mai vazut live pana acum. M-am bucurat foarte mult ca indispozitia evidenta care i-a marcat inceputul (mai ales in primul duet cu Tatiana) a fost rezolvata destul de repede. Pe mine timbrul lui ma duce cu gandul la unul tipic baritonilor slavi, ceea ce este seducator. Mi-a placut constructia lui atat ca personaj cat si vocal: anume condusa ca sa ofere din ce in ce mai mult in intensitate si dramatism, atat cat se poate intr-o partitura…ruseasca. Finalul gasesc ca a a fost asul lui din maneca, captivant. Evident, cu concursul Iuliei Isaev (Tatiana) cu care a avut o chimie speciala. Cu ultima replica, in care a concentrat toata deznadejdea lui Oneghin ne-a dat lovitura de gratie. Daca se poate spune asa…

In schimb, pe Iulia Isaev am vazut-o in ultima vreme de cate ori am avut ocazia: cu vocea, sensibilitatea exceptionala si interpretarea isi serveste cu constanta personajele, oricare ar fi ele. Si, in egala masura, este un artist care cultiva parteneriatul pe scena.

Au fost multi interpreti tineri pe scena: Sorana Negrea (Larina) a carei voce imi place foarte tare, Emanuela Pascu a debutat in Filipievna, Liviu Indricau face Triquet, un rol care ii vine ma-nu-sa!

Polina Garaeva, solista in corul de la Bolshoi, a facut Olga cu o voce care suna frumos si multa dezinvoltura pe scena. Trebuie sa recunosc ca mi-e putin greu sa inteleg de ce a trebuit sa bata Polina atata drum pana aici cand avem mezzosoprane tinere, cu voci frumoase pe care vrem sa le revedem. Cred ca face sens ce spun, mai ales pentru publicul fidel (asa cum sunt si eu).

Nu stiu daca am mai spus asta, Lensky este personajul meu preferat. Dupa multe spectacole si lecturi am construit o reprezentare de personaj si un portret robot vocal pe care imi doresc sa le intalnesc de cate ori vad opera. Am lasat la finalul relatarii tocmai momentul care mi-a produs cea mai frumoasa emotie: aria “Kuda, kuda” transformata de Lucian Corchis in ceea ce in film se numeste “o secventa puternica”. Deloc exacerbata, asa cum prea des se intalneste, interpretarea a fost sensibila, interiorizata cu pianisimi eterici…Foarte frumos. Si cele mai intense aplauze din spectacol.

Spectacolul “a iesit”, cum se spune.

Sa aveti o saptamana frumoasa, operatici!

Cum spuneam…

marți, octombrie 2nd, 2012

E intotdeauna curios ce-ti ramane dupa un spectacol. Cat te tine. Ce uiti. Cu ce ramai. Abia acum mi-am gasit timp sa pun pe hartie (blog, pardon) cateva impresii. Cele care au ramas.

A fost sala plina, spectacolul a trezit foarte mult interes poate si pentru ca e duminica desi sunt in sala realizatori tv & radio si critici muzicali. Multe debuturi…

Am fost cu ochii pe dirijor (Gabriel Bebeselea) mai tot timpul: este muuult mai tanar decat mi-am inchipuit si ma gandesc ca trebuie sa fi fost emotionat – Horia Andreescu, profesorul lui, era in sala. Dar a fost foarte verosimil in rolul lui de sef de orchestra pe care cred ca a tinut-o bine in frau. Mult mai spectaculoasa mi s-a parut etalarea “gimnasticii” dirijorale. Cu gesturi ample si evidente a coordonat orchestra, dat intrari la cor si solisti. Si a cantat cu ei tot timpul, cuvant cu cuvant. A fost interesant de privit acest spectacol al gesticii, mult mai greu de descifrat la dirijorii care profeseaza de ani de zile. Astept cu mare interes si alte spectacole, o sa stau in acelasi loc!

Tineri, frumosi si talentati Cristian Mogosan (Don Jose) si Emanuela Pascu (Carmen) au voci bune si au facut un spectacol de debut frumos. Or mai fi avut si ei ezitarile lor dar cred ca e normal. Si la chimie cred ca ar mai fi avut ceva de lucrat, poate ca daca ar avea ocazia sa mai cante impreuna desi din calendarul ONB pana la sfarsitul anului nu reiese…

Mi-a placut in mod deosebit jocul lui Cristian Mogosan care mi s-a parut ca a intrat in personaj cu mare naturalete, e un actor bun! Asa cum a fost si in Lensky. Sigur ca-mi place cum canta si m-am bucurat foarte tare de “La fleur…” numai ca as fi vrut ca puterea vocii sa se predea putin si sa faca loc unei doze mai consistente de …corazon. Nu numai mie mi-a placut ci si publicului care i-a trimis inapoi aplauze generoase si zgomotoase.

Emanuela Pascu e frumoasa, temperamentala si sigura pe ea, inclusiv vocal. . In mod bizar totusi, eu am avut sentimentul ca ascult o voce undeva intre soprana si mezzosoprana si senzatia asta m-a insotit tot timpul. Nu stiu sa explic de ce.

N-a ars pasiunea la 100 de grade dar e o promisiune. La urmatorul sunt acolo!

Si, desigur, sa nu uitam corul care a fost “responsabil” despre unele dintre cele mai vii momente :-) .

PS: am ratat finalul, din pacate.

Tineri si nelinistiti in “Carmen”. In acesta seara la ONB

duminică, septembrie 30th, 2012

Avea o viata cumsecade, cu Micaela (Cristian Mogosan, Dorina Chesei)

La inceput s-a tinut pe pozitii… (Cristian Mogosan, Emanuela Pascu)

Carmen stie cum sa puna problema, l-a induiosat..

Ii cere sa lase tot…(ce datorie, nu ma iubesti, nu vrei sa mergi cu mine, m-ai amagit..)

Carmen..Je t’aime…E pierdut…

Pacat ca n-am o poza si cu dirijorul. Dar am stat cu ochii pe el mai tot timpul. O sa va povestesc :-)

ALCINA, un momento di contento

duminică, mai 8th, 2011

Nu stiu de cand n-a mai vazut scandura de la ONB baroc si nu-mi dau seama daca evenimentul in sine sau intrarea gratuita au facut sa vedem o ditamai coada la intrarea in teatru in acesta seara. Cu jumatate de ora inainte erau deja vreo 200 de persoane…

Nici macar in nenumaratele mele calatorii operatice n-am avut ocazia sa vad prea multe productii de opera baroca pe scena asa ca am fost destul de entuziasmata si am avut mari asteptari.

Barockerii au venit frumos pe scena, foarte destept asezati in partea stanga si minunea a inceput stralucit cu aria Morganei, aparitie de Cat – Woman in colanti negri si pelerina rosie pe un trup perfect construit pentru Cat -Walk si care gazduieste o voce buna, frumoasa, poate cu niste acute prea “ascutite” pe alocuri. Nu e decor in jur dar stapaneste scena si ne trimite in pauza cu “Tormani a vagheggiar” foarte limpede si cu stapanire de sine cantat. Veronica Anusca mai e si in alte productii la ONB (“Rita”, miercurea viitoare, n-o ratati).

Suntem in baroc si nu-i nici o surpriza ca situatia se complica in desfasurare si se intensifica in traire, nu prea e loc de mijloc odata ce apare Alcina, Rodica Vica mi-a placut mai ales in abordarea personajului, foarte puternica si sofisticata. Cea mai spectaculoasa & complexa miscare scenica executata cu lejeritate, cel putin asa s-a vazut de la noi. Vocea…mi-a placut foarte mult, mi se pare facuta pentru roluri de anvergura (in mod sigur va avea parte de ele). Ma repet, Rodica Vica a facut in acesta seara mai mult decat sa cante, a facut un personaj.

Trec mai departe la Bradamante, Adina Bajenica Secobeanu, preferata mea de departe in aceasta seara, cea mai in “stil” baroc, dupa gustul meu, mi se pare ca dintre toti are vocea cea mai potrivita pentru gen. O chestie de culoare, domnul Secobeanu l-a adus la opera in aceasta seara pe copilul lor (cred ca sub un an are), i-am vazut pentru scurt timp intr-o loja, inainte de inceperea spectacolului :-)

Ana Cebotari in Oberto a fost foarte gratioasa si mi-a placut foarte tare in demersul ei vocal, din nou, stapana pe sine. Pe ea am mai vazut-o si sincer, mi-a placut in acesta seara mult mai mult, ii sta foarte bine in baroc.

Baietii n-au facut nici ei exceptie (Nicolae Simonov, Iustinian Zetea), Emanuela Pascu in Ruggiero – foarte bine inca de la inceputul spectacolului si mai ales, foarte constanta pe toata durata lui. De altfel, toata lumea a fost la inaltime, Alcina e un spectacol greu si solicitant care a “curs” in aceasta seara, s-a legat foarte bine si mi-a dat peste cap prejudecata ca vom vedea sala pe jumatate goala la pauza. Nici gand! Din discutiile de pe holuri a rezultat ca multi novici in alte barocului (si chiar in opera unii) s-au bucurat foarte tare de muzica dar ar fi preferat sa poata citi textul pe display. Asta cred sa fie singurul minus al serii, cu exceptia catorva (foarte cunoscatori), cam toata lumea a simtit nevoia sa aiba traducerea in fata.

In rest, n-am absolut nimic de reprosat, dimpotriva, tin sa mai spun ca regia a fost excelenta: in lipsa decorului interactiunea intre personaje  (fizica, la propriu, de cele mai multe ori) a fost in slujba povestii, clarificatoare si cursiva. O imbinare desteapta de expresii dramatice, comice si spectaculoase. N-am simtit deloc lipsa decorulul. Au fost menite sa ajute si proiectiile video care mie nu mi-au placut, parerea mea e ca spectacolul modern a trecut de mult de aceasta faza sau s-a adaptat in sensul utilizarii unora mai sofisticate. Asa cum am vazut in “War Horse” la Londra, erau orientate spre arta, cu adevarat spectaculoase.

Si costumele… spendide, cu elemente baroce dar fara sa cada deloc in capcana supraaglomerarii, dimpotriva, excelent stilizate. Desigur cele mai spectaculoase au fost cele ale Morganei si Alcinei, le-au sustinut vizual latura dominatoare…

Una peste alta un spectacol bun, tanar, cu nerv si o alegere foarte buna pentru un public care chiar doreste sa vada si baroc. Initial m-am gandit ca poate Handel nu e cea mai buna idee pentru un eveniment de tipul “porti deschise” dar m-am inselat.

Felicitari din toata inima mea (baroca) pentru toti cei care au facut acest spectacol, barokerii included :-)

Catre ONB: vrem acest spectacol in stagiune, macar in foaier!