Marius Manea debuteaza si el in Lenski, in rest, nu sunt multe noutati, luati de studiati.
Stagiunea se deschide cu “Turandot”, nu se stie cine canta rolul principal inca. Din graba, probabil, compozitorul a fost gresit, adica Verdi i-a luat locul lui Puccini, sunt sigura ca se va corecta 
. Si da, s-a corectat.
UPDATE: Angela Gheorghiu a fost nominalizata la Classical Brit Awards.
Cu mii de multumiri Irinei care a trimis impresii dupa ce a vazut “La Traviata” la MET cu Angela Gheorghiu.
“Mi-am dorit foarte tare sa o vad pe Angela Gheorghiu in Traviata. Si am ajuns sa o vad. Planurile au fost facute de acum un an, de cand s-a publicat stagiunea. Si de atunci astept Dar la finalul acestei asteptari a fost o seara pe care nu o sa o uit niciodata. Stiu, pare cliseu. Dar ce altceva sa spun? Chiar asa este. Pe langa farmecul aparte al Met-ului, Angela a fost minunata. Este greu sa descriu. Am ascultat, am privit si m-am bucurat de fiecare moment. Montarea e grandioasa, marca Zefirelli. E ultima data cand se pune in scena aceasta productie la Metropolitan. De la anul va fi inlocuta cu un mai moderna, cea de la Salzburg, din 2005. Pacat. Americanii nu sunt tocmai inclinati spre modernism. Asta se practica mai mult in Europa. Decorurile sunt frumoase, acopera toata scena, nu dau senzatia de spatiu inchis. Costumele sunt sofisticate, totul este foarte bine gandit astfel incat sa redea atmosfera. Interesanta miscarea decorului in actul 3. Nimeni nu vorbeste despre asta. Si doar ascultand transmisia la radio nu iti poti da seama. Dupa “Addio del Passato”, Violetta iese din camera pe o usa din stanga si incepe sa coboare niste trepte partial acoperite de niste panouri, ca si cand pana acum ar fi fost undeva la etaj. Tot apare si dispare coborand. Camera in care a fost incepe sa urce (sau mai bine zis este impinsa in sus) si de dedesubt apare camera in care a avut loc actul 1. Dar ca acum nu mai este luminata si colorata. Este prafuita, mobila si oglinzile sunt acoperite de panze albe, de parca totul s-ar petrece doar in mintea Violettei. Tot actul 3 este trist, dupa cum bine stiti iar tristetii muzicii si versurilor i se adauga si interpretarea. De la privirea indurerata si acel strigat disperat – E tardi, spus din tot sufletul, pana la fericirea de cateva secunde de la final, cand se ridica plina de speranta – “Rinasce, m’agita, ma io, gioia” – pentru a cadea in bratele lui Alfredo. Nu sunt cuvinte suficiente. Trebuie vazut.
James Valenti are o voce extrem de placuta si o prezenta scenica pe masura. Se potriveste foarte bine cu Angela. Este inalt, iar in momentul in care a luat-o in brate si a invartit-o, in actul 1, sala a reactionat printr-un “ah” colectiv. Ariile au curs fara probleme. La Traviata transmisa la radio pe 7 aprilie am auzit cateva… neclaritati la inceputul actului 2.
Si Thomas Hampson da bine pe scena. Dar mi-ar fi placut sa aud o voce mai profunda pentru Germont tatal. Unele pasaje au fost un pic taraganate. Asta comparativ cu alte productii. Nu inseamna ca a fost rau.
Inca nu mi-a trecut emotia serii desi a fost acum 3 zile. Am trait si eu ce s-a intamplat pe scena. Nu ar fi putut fi altfel. Indiferent ce se spune, Angela ofera un spectacol total. Se implica in ceea ce canta pana la ultimul muschi al fetei. Emana o energie incredibila iar sala raspunde la fel. Foarte buna coordonarea cu dirijorul. Steven White nu a scapat-o din ochi o secunda. Pe aria din actul 1 – E strano/Follie/Sempre libera – se schimba destul de des tempoul. Tocmai pentru a putea trece de la reverie din E Strano la trezirea la realitatea si fericirea din finalul actului. Sala a fost pus si simplu invadata de bucuria Violettei. Si vocea se aude perfect in acea imensa sala a Met-ului. Spun asta pentru ca au fost discutii pe aceasta tema. Chiar nu e cazul.
Am remarcat in plus concertato-ul din finalul actului 2 (parca nu as mai fi vrut sa se termine. Violetta in mijloc, pe trepte, Alfredo in dreapta si Germont in stanga) si “Addio del passato”. Este aria mea preferata. Recunosc, nu mi-am putut stapani lacrimile.
A fost una din cele mai frumoase seri de opera pe care le-am trait pana acum. Angela Gheorghiu pe scena Metropolitanului.”
De la New York, pentru OperaOnline,
Irina
Ei, nu ca nu vad un spectacol frumos dar mi-ar fi placut sa fiu martora la debutul lui Ilincai in “La Traviata”. De cand n-am mai fost eu pe website la ONB s-a mai produs o schimbare de ultima ora: Mihaela Stanciu va canta Violetta. Asta e de bine…
In orice caz, s-au produs ceva miscari de trupe, nu mai sunt bilete online.
Cu mare drag ii urez lui Teodor sa faca un spectacol frumos si sa aiba succes in rol mult timp de acum inainte. In bocca al lupo!
Ia sa-mi pun eu Traviata cu Cotrubas si Domingo. Una dintre cele mai frumoase, zic eu.
Abia recent s-a publicat si restul distributiei pentru “La Traviata” in concert unde Nelly Miricioiu va canta rolul titular. Un proiect Chelsea Opera Group, pe 21 februarie la Southbank Centre, Queen Elisabeth Hall.
Asadar “La Traviata” romaneasca la … Londra!
A fost opera mea preferata ani de zile, cred ca am vazut-o de zeci de ori la ONB, au fost primele mele casete cu opera, o ‘Traviata” cu Pavarotti si Cheryl Studer. Si penultima pe care am vazut cu Netrebko & Kaufmann la Covent Garden. Dupa care a venit efectul de supradoza – un an si ceva n-am mai vazut, n-am mai ascultat. Si azi am dat peste un reportaj de la Orange, o productie cu Ciofi si Grigolo (ce Alfredo frumos!). Oare avem Traviata in stagiunea urmatoare la noi?
Schimbare majora de cast in “La Traviata” de vineri in care va debuta Vlad Mirita: programata initial, Felicia Filip a fost inlocuita cu Mihaela Stanciu. Macar acum diferenta de varsta nu va fi chiar atat de evidenta. Plus altele…merci de info Irina.
Merge cineva vineri?
Stiam eu ca o sa ne bucuram de impresii de la Viena. Via Daniela care ne-a povestit cum a fost la “Faust” cu Gheorghiu & Alagna si “La Traviata” cu Elena Mosuc & Saimir Pirgu. Pot sa spun ca m-am bucurat de relatari putin inaintea voastra si am “gustat” din plin toate detalile.
Au fost si povesti cu final fericit, ca cea a Irinei despre care am spus ca avea bilet exact in seara in care Gheorghiu nu a cantat. Irina nu s-a lasat cu una cu doua si a ajuns la urmatoarea reprezentatie. Poate ne povesteste ea. Ce aventura!
Va avea si OperaOnline de povestit lucruri foarte frumoase in curand.