Emisiunea Vocea Umana. Foarte multi operatici au vrut sa asculte interviul cu Nelly, reluarea n-a fost anuntata pe website-ul RRC. Nu-i pacat?
Eu am nimerit din intamplare.
Maine puteti urmari partea a doua, de la 16:30 la Radio Romania Cultural (se poate asculta si online).
Care a cantat foarte frumos in “Adriana Lecouvreur” in aprilie la Timisoara si cu care am schimbat cateva vorbe dupa, l-am felicitat.
Ma bucur ca a postat pe canalul lui YouTube cateva secvente de la Timisoara in care il putem asculta alaturi de Nelly Miriciou si Marianne Cornetti. A fost tare frumos! Sunt curioasa ce/unde canta in stagiunea viitoare.
Pe primul loc sufletul meu, in playlistul meu zilnic, in varful teancului de CD-uri de pe birou. Belcanto, Nelly, Giovanni Pacini…Enjoy!
A fost tare speciala calatoria mea la Timisoara, cei ce ma citesc de ceva vreme stiu ca n-as fi ratat pentru nimic in lume ocazia de a o vedea pe Nelly Miricioiu pe scena. Fie ea si la 500 km distanta…
Totul a fost nou pentru mine- opera din Timisoara, lucrarea care s-a cantat (o vad pentru prima data pe scena).
Nelly Miricioiu si-a asumat pe langa rolul protagonistei, si pe cel al amfitrioanei serii – cum asteptam sa inceapa spectacolul si-a facut aparitia pe scena, intr-o superba rochie lila, si a spus cateva cuvinte despre povestea Adrianei pe care ne-a invitat s-o urmarim.
Previzibil, asa cum ma stiu, ma fascineaza intotdeauna aparitia pe scena a unui artist pe care il admir enorm si multumesc in gand ca sunt acolo. Ma dezmeticesc repede, la timp pentru “Io son umile ancela” cantat cu mare aplecare pe detalii, si atentie la mesaj, cuvinte, sala a fost “furata”, ca de altfel pe tot parcursul spectacolului. Foarte curand, asa cum stiti, isi face intrarea in scena si Maurizio, cantat de Calin Bratescu. O misiune grea, are cateva momente solo importante plus cateva duete importante cu Nelly si Marianne. Nu stiu daca o fi avut emotii mari, daca da, nu le-a aratat pentru ca a cantat foarte frumos si sustinut inca de la prima lui arie importanta dupa care, imediat, duetul cu Adriana, care a fost intr-adevar foarte intens si emotionant, am vazut lacrimi in sala si am auzit “mi-au dat lacrimile” de mai multe ori in pauza…
Venita sa tulbure dragostea Adrianei si a lui Maurizio, printesa de Bouillon a fost interpretata de mezzosoprana Marianne Cornetti, care din prietenie si generozitate a acceptat sa faca acest spectacol intre 2 reprezentatii cu Aida la Royal Opera, “un maraton” asa cum l-a numit chiar ea dupa spectacol. La prima ei intrare pe scena, a fost impresionanta – o voce ampla, foarte puternica, a definit imediat datele personajului ei si, sincer, ne-a lasat fara cuvinte. Si aplauzele au durat destul de mult. M-au impresionat, pe langa vocea ei de calibru si faptul ca a participat la spectacol total, n-a venit doar sa cante, i-am urmarit gestica, perfect adaptata momentului in care era povestea, chiar daca nu canta. I-a aruncat Adrianei cateva priviri “otravite”, de am amutit. Confruntarea vocala dintre Adriana si de Buillon a fost si ea foarte intensa, bine dozata dramatic si foarte credibila. Dar la sfarsitul duetului, in aplauzele publicului, cele 2 artiste s-au imbratisat.
Momentele cele mai frumoase, cel putin pentru mine, au fost spre sfarsit. “Poveri fiori” a fost, poate, apogeul serii – nu stiu ce ii trebuie unei soprane sa se puna in starea speciala pentru a canta aceasta arie. Stiu ca pe noi ne-a miscat si am dezbatut intens dupa spectacol, la o cafenea de pe Corso 
M-au atins generozitatea si autenticitatea unei artiste care a decis sa lase ceva din ea pe scena, inteligenta cu care a cantat, da, inteligent, pentru ca sunt niste trairi intense pe care nu poti sa le arunci de-a valma. Si apoi, dar nu in ultimul rand, maiestria vocala in special in pasajele piano care au fost speciale si incredibil de frumos conduse si sustinute, cu tuse foarte fine…ropote de aplause pentru aceasta intepretare. Si o pauza binevenita inainte de a ataca ultimul duet cu Calin Bratescu si momentul final. Care au reusit sa pastreze intensitatea momentului. In mod cu totul special a fost momentul in care Adriana moare, ne asteptam ca personajul sa se prabuseasca pe scaun, cea mai la indemana varianta, mai ales intr-o versiune concert. Ei bine, nu. Nelly a venit un pas in fata celorlati artisti, a ramas in picioare si a luat o postura inerta, cu privirea pierduta – o modalitate de expresie actoriceasca, cu o mare putere de sugestie.
Ar mai fi foarte multe de spus, as dori doar sa mentionez ca mi-a placut foarte tare si baritonul Dan Pataca (Michonnet), am vazut ca mai canta si in Traviata, cred ca face un pere Germont foarte bun. Toti artistii care au participat la spectacol au cantat, per total, bine. Desi, din cate am auzit, spectacolul a fost pregatit intr-un timp relativ scurt, s-a simtit clar participarea angajanta a tuturor, s-a vazut ca e lucrat, de altfel Nelly Miricioiu a venit cu ceva vreme inainte la Timisoara pentru repetitii.
Orchestra a fost si ea foarte buna, dirijorul David Crescenzi a fost tot timpul atent la sincronizarea artistilor cu instrumentistii si a dirijat cu …multa pasiune. Mi-a placut solo-ul de violoncel din actul 4 si am fost impresionata de final, executat cu mare acuratete si sensibilitate de catre orchestra.
A fost nebunie la cabine dupa spectacol, au venit foarte multi admiratori s-o felicite pe Nelly Miricioiu, angajatii de la opera care mutau costume si alte chestii de colo colo si-au facut cu greu loc pe hol, din cauza aglomeratiei
Ma opresc aici, poate mai scriu si altii, am vazut si critici in sala. A fost un eveniment in adevaratul sens al cuvantului si pentru asta Opera Nationala Timisoara merita aprecierea noastra, ne-a oferit un spectacol atat de frumos.
Si, in afara subiectului, Marianne Cornetti ne-a spus dupa spectacol ca va canta primele 2 spectacole din Trovatore de la Arenele Verona – intr-o distributie care este perfecta: Marcelo Alvarez / Sondra Radvanovsky / Dmitri Hvorostovsky / Marianne Cornetti. Pe mine una m-a pus pe ganduri
Dupa ce s-a terminat toata forfoteala cu admiratorii, florile si felicitarile, Nelly Miricioiu si Marianne Cornetti ies in acelasi timp din cabinele lor. Marianne Cornetti ii spune bunei ei prietene “Well, we did it”, si bat palma.
Da, au facut-o, a fost un spectacol extraordinar. Povestesc curand caci orele sunt inaintate.
A fost “Adriana Lecouvreur” la Opera din Timisoara. Stories, coming soon.
Multe urari de bine pentru doamna Nelly Miricioiu a carei arta imi aduce bucurie in suflet, de cate ori o ascult. LA MULTI ANI!
Mai nou putem lua bilete pentru Sala Radio si online, mai precis de pe website-ul Eventim, ce am omis sa va spun saptamana trecuta e ca biletele s-au scumpit la Sala Radio si se pare ca mai urmeaza o scumpire. Dar sunt si vesti bune, din pacate nu prentru bucuresteni – maine seara Marian Pop canta contele de Luna la Cluj – daca avem macar un prieten la Cluj care merge la spectacol…poate ne povesteste si noua. Plizzz
Asa, sa trecem si la ultimul punct pe ordinea de zi – “Adriana Lecouvreur” de la Timisoara (Nelly Miricioiu si Marianne Cornetti) s-a mutat pe 30 aprilie, potrivit anuntului oficial de pe website-ul Nelly Miricioiu. Venim!
O zi buna sa aveti!
Post eveniment: judecand dupa aplauzele de final se pare ca a fost un mare succes.
Diseara la Southbank Centre, in compania tenorului roman Cosmin Ifrim, canta “La Traviata” in concert – ultima data a cantat Violetta Valery in 1991.
Spre bucuria noastra Nelly Miricioiu are acum si un blog unde va invit sa cititi mai multe despre spectacol si artistii din distributie. Si la mine in blogroll oricand doriti sa lecturati!
Abia recent s-a publicat si restul distributiei pentru “La Traviata” in concert unde Nelly Miricioiu va canta rolul titular. Un proiect Chelsea Opera Group, pe 21 februarie la Southbank Centre, Queen Elisabeth Hall.
Asadar “La Traviata” romaneasca la … Londra!
Un material despre Nelly azi in Libertatea.
Noi ne deplasam la Timisoara, dar ne-am bucura foarte tare s-o vedem si la Bucuresti
Inteleg ca biletele pentru “Adriana Lecouvreur” se vor pune in vanzare cel mai devreme in martie. Daca stie cineva mai multe…
Anul OperaOnline incepe sub auspicii extrem de bune. Ca un facut, dupa ce hotarasem ca as vrea sa incep sa fac si interviuri pe OperaOnline m-am intalnit cu aceasta oportunitate extraordinara, aceea de a publica primul interviu cu o artista pe care o admir fara rezerve – Nelly Miricioiu. Inutil sa mai spun cat de emotionata am fost. Recunosc ca am avut propriile mele curiozitati si le-am pus (aproape) pe toate in intrebari. Sper ca v-am facut o bucurie, stiu ca sunt multi fani ai doamnei Miricioiu aici pe blog. Ce sa mai lungim vorba, primiti cu drag autograful de mai jos, care va este dedicat si…spor la lectura!
1. Cand imi asez gandurile pe hartie ascult “In quest’ora fatale” (“Emma D’Antiochia”, Saverio Mercadante). Eu asa v-am cunoscut. Ascultand CD-urile de la OperaRara. Ati facut foarte multe inregistrari cu OperaRara, unele premiere absolute, multe raritati. Cantarind prin prisma emotiilor, a consumului si a satisfactiilor – este experienta inregistrarii mult sub cea a spectacolului live? Dintre toate inregistrarile pe care le-ati facut, exista una despre care sa puteti spune ca a egalat sau depasit, ca experienta, un spectacol live, pe scena?
Imi este foarte greu sa compar, fiecare experienta are ineditul ei.
2. Ma uit pe repertoriul dumneavoastra – ati facut foarte multe roluri dramatice: Lucia, Cio Cio San, Maria Stuarda, Manon, Tosca etc. Ati dat fiecaruia dintre ele un tribut, o parte din energia si arta dumneavoastra. Care este personajul care v-a “consumat” cel mai mult, care v-a cerut mai mult decat ati fost pregatita sa-i dati?
Imi amintesc cu mare emotie de 2 titluri care m-au marcat in mod deosebit: “La fiamma” de Respighi si “Iris” de Mascagni.
3. Pe albumul “Rossini Gala” (OperaRara, 2000) cantati arii din opere serie, care sunt mai putin cunoscute si cantate – “Bianca e Falliero”, “Aureliano in Palmira”, “Zelmira” etc. Sunt, probabil, putine informatii, putine interpretari anterioare. Ce puncte de referinta va luati in aceste situatii?
In general imi construiesc rolurile prin ceea ce muzica imi transmite, dupa care ma concentrez la cuvinte (istoric si stil). In rolurile noi avantajul este ca nu sunt in pericol de a fi influentata de nimic altceva decat de compozitor, in marea majoritate a rolurilor mele nu am avut nici un punct de reper.
4. “An incomparable singing actress” – am regasit aceasta apreciere in multe recenzii ale spectacolelor dumneavoastra. Ati avut de la inceput un talent deosebit pentru interpretare in sens actoricesc sau v-ati “antrenat” pe parcurs? De fapt, vroiam sa va intreb daca va place si sa “jucati” in aceeasi masura in care adorati sa cantati pe scena?
Toata viata m-am considerat o interpreta si nu cantareata de opera, cantul cu care m-am asociat este “doina” noastra romaneasca si cantaretii care m-au inspirat sunt cei de muzica usoara sau populara ca Maria Tanase sau Freddie Mercury….sunt pasionata de energia care produce arta, intensitatea si pasiunea cu care te dedici meseriei tale oricare ar fi.
5. V-am vazut prima data live la un recital pe care l-ati sustinut la Muzeul Enescu in primavara. Ati inclus intr-un program destul de divers si un cantec de Nicolae Bretan, nu mai stiu titlul. Dar imi aduc aminte ca audienta a fost cu ochii in lacrimi. Cand cantati pe scena, simtiti “puterea” pe care o aveti asupra publicului? Care este cea mai impresionanta sau neobisnuita reactie a publicului pe care ati intalnit-o in cariera dumneavoastra de pana acum?
Cantecele lui Bretan, ca si Brediceanu au inspiratie in muzica populara romaneasca si acesta este sufletul meu. A canta si a darui oamenilor un moment de bucurie, pentru mine este bucuria suprema….”puterea” nu este ceea ce ma conduce ci doar “iubirea”. Cand sunt in scena, in marea majoritate a cazurilor ma simt ca in transa si nu imi amintesc mare lucru. Ceea ce ma impresioneaza este cand ma trezesc in urmatoarea zi si imi vad florile in camera, abia atunci surad. Bucuria suprema vine numai daca simt ca am fost capabila sa dau publicului ceea ce compozitorul a intentionat.
6. Ati sustinut recent un masterclass la Bucuresti si, in general, lucrati cu artisti tineri in UK, in Olanda. Evident, tinerii au privilegiul sa invete multe de la dumneavoastra. Este, la aceste sesiuni de masterclass, schimbul si in sens invers? Vine ceva si spre dumneavoastra, va incarcati in vreun fel?
Intotdeauna am convingerea ca drumurile sint bivalente! Daca eu nu reusesc sa invat de la studentii mei nu cred ca voi fi capabila vreodata sa ii invat nimic. Comunicarea nu poate exista in aceste conditii.
7. Cred ca oamenii din zona de specialitate vor sa stie cand mai faceti masterclass-uri in Romania.
Urmatorul Masterclass va avea loc la Timisoara de pe 1 pana pe 9 mai.
8. Toti cei care au privilegiul de a calatori pentru a vedea spectacole de opera stiu ca artsitii sunt asaltati la iesire: sa semneze autografe, sa faca fotografii. Am vazut artisti care au petrecut ore in sir cu fanii dar si artisti mai discreti, grabiti, care sunt mai greu de abordat. Ce relatie aveti cu admiratorii?
Intotdeauna incerc sa raspund celor care vor sa imi fie aproape, ei ma iubesc si eu ii iubesc pe ei.
9. Tocmai am primit minunata veste ca veti canta “Adriana Lecouvreur” la Timisoara, impreuna cu prietena dumneavoastra Marianne Cornetti. A fost greu s-o convingeti? Ati mai lucrat impreuna?
Marianne este un om foarte rar si o adevarata prietena. Am trecut prin multe impreuna si prietenia noastra a inceput in productia de “Adriana Lecouvreur” in Roma. Am cantat de mai multe ori impreuna insa spectacolul din Timisoara va fi deosebit pentru noi fiindca ea va canta pe teritoriul tarii unde m-am nascut si ii sint indatorata domnului Cornel Murgu ca ne-a oferit aceasta posibilitate.
10. Am ajuns si la ultima intrebare: puteti sa ne spuneti in cateva cuvinte ce va place sa faceti cand nu cantati opera: ce alta muzica ascultati, mergeti la teatru, beti mult ceai avand in vedere ca locuiti la Londra sau preferati cafeaua? Ce obiceiuri romanesti aveti?
Cand nu cant sunt foarte nervoasa, dar am o mare pasiune in a gati iar sotul meu beneficiaza din plin fiindca gatesc mancare proaspata si diferita de 2 pe zi…desi cateodata el spune ca si-ar dori sa manance cartofi prajiti cu friptura, se satura de atatea experimente …hahah. Sunt multe obiceiuri romanesti care mi-au ramas, inca nu pot sa ma desprind din a bea cafeaua “turceasca” (ultima data cand am fost in Romania ospatarii nu au stiut despre ce vorbesc, ce pacat). Am pastrat sufletul romanesc, caldura noastra,mancarurile noastre,…ador teatrul si ascult musica “pop” (Muse, Take That, Red Hot Chili Peppers, Led Zeppelin), mai ales ca doresc sa am un subiect comun cu fiul meu, Daniel.
Va multumesc foarte mult, va doresc sa aveti un an minunat si va spun in numele admiratorilor dumneavoastra ca va asteptam cu drag in Romania.
Si eu va multumesc si doresc sa va transmit LA MULTI ANI alaturi de urarile mele de sanatate si belsug.
WEBSITE OFICIAL NELLY MIRICIOIU
Nelly Miricioiu a sustinut un concert in Olanda la inceputul lunii, are foarte multi fani in aceasta tara. Unul dintre acestia a avut amabilitatea sa trimita cateva poze de la concert & dupa. Am auzit ca Nelly a slabit foarte mult, asa mi se pare si mie din foto. Sper din tot sufletul ca va mai concerta si la Bucuresti, eu una nu reusesc deloc sa fiu la Londra cand are concerte. Dar am, desigur, discurile de la Opera Rara Sau stau pe website-ul ei unde e muzica foarte frumoasa.
Un adevarat tur de forta care include cateva arii de mare dramatism si consum vocal, intamplator unele dintre preferatele mele si pe care putine artiste si le asuma in acelasi recital. “Tu che la vanita”, “Pace, pace”, “Sola, perduta, abbandonata”,”Un bel di”. Ce sa mai vorbesc de cantecele lui Nicolae Bretan pe care Nelly le canta absolut minunat. Ce n-as da sa fiu acolo!
Sa nu va prind ca lipsiti daca sunteti la Londra…mai sunt bilete si costa doar 15 lire. Toate detaliile aici.
Gratie Opera Rara stau eu si ascult bijuterii cu Nelly si Bruce Ford. Ascultati si va bucurati!
Donizetti / “Rosmonda d’Inghilterra” / Nelly Miricioiu & Bruce Ford de pe albumul “Duets to die for” de la Opera Rara.